(Ex)poziţii

(Ex)poziţii - Derrida, 81 pagini [scan by sdr, ocr by epistematic]
(Ex)poziţii (în franceza Positions) este constituită din trei dialoguri cu Jacques Derrida despre deconstrucţie, structuralism şi filosofie contemporana.(...) încerc aşadar să respect în cel mai riguros mod posibil jocul interior şi reglat al acestor filosofeme sau epistememe făcîndu-le să alunece, fără a le brusca, pînă în punctul nonpertinenţei lor, al epuizării lor, al închiderii lor. «A deconstrui» filosofia ar însemna astfel a gîndi genealogia structurată a conceptelor sale în maniera cea mai fidelă, cea mai interioară, dar în acelaşi timp dintr-un anumit în-afară incalificabil, de nenumit de către ea, a determina ceea ce această istorie a putut să ascundă sau să interzică, făcîndu-se istorie printr-o astfel de reprimare întrucîtva interesata.” Jacques Derrida
Jacques Derrida (n. 1930 în Algeria), a început studiul filosofiei în 1952 la Şcoala Normală Superioară din Paris, unde a şi predat apoi, între 1965 şi 1984. După 1970, şi-a împărţit timpul între Paris şi Statele Unite, unde a ţinut cursuri şi conferinţe la universităţi precum Johns Hopkins, Yale, Irvine. Iniţiator al deconstrucţiei ca strategie de analiză aplicata deopotrivă filosofiei clasice, literaturii ori arhitecturii, Derrida se revendică de la maeştrii suspiciunii (Marx, Nietzsche, Freud), de la gîndirea critică a lui Heidegger, precum şi de la semiologia lui Saussure. Fără a rămîne un continuator ori un interpret al acestor surse atît de diverse, Derrida este unul din cei mai originali gînditori ai secolului XX, care prin ideile şi prin terminologia sa cuprinzînd termeni precum „arhiscriitura”, „diferanţa”, „diseminare”, „gramatologie” etc. a demonstrat – pînă la deconstruirea propriilor texte – că idealul de claritate şi coerenţă al discursului metafizic tradiţional nu poate fi separat de dificultăţile şi violenţele care-i însoţesc producţia. Dintre lucrările sale pot fi amintite: La voix et le phénomène, De la Grammatologie, L’Ecriture et la différence (1967), Marges – de la philosophie (1972), D’un ton apocalyptique adopté naguère en philosophie (1983), Psyché. Invention de l’autre (1987), Du droit à la philosophie (1990), Spectres de Marx (1993), Mal d’archive (1995).